Scott Levin a definit chirurgia ortoplastică ca principiile și practicile celor două specialităti, chirurgie plastică și ortopedie, aplicate la o problemă clinică, fie de un singur chirurg, fie de echipe de chirurgi, care lucrează în concordantă în această manieră pentru beneficiul pacientului. Microchirurgia reconstructivă este vitală în reconstrucția ortoplastică. Din punct de vedere tradițional, în România, microchirurgia este aplicată de către chirurgii plasticieni, fiind o specialitate în principal, concentrată pe estetică, formă, funcție și reconstrucție a părților noi. În schimb, ortopedia este o specialitate cu interes principal în biomecanică functională, oase și articulații. Îmbinarea celor două specialități, cu principii și practici aplicate problemelor clinice, va forma chirurgia ortoplastica ce are la bază microchirurgia reconstructivă.

Traumatologia este cea mai frecventă indicație pentru microchirurgie în chirurgia ortopedică. Fracturile deschise și defectele mari ale țesuturilor moi necesită o îngrijire coordonată pentru a obține consolidare fără infecție și un rezultat funcțional optim. La sfârșitul anilor 1950 grupul Arbeitgemenschaft fur Osteosynthesfragen (AO) și-a dezvoltat cele 4 principii de bază pentru tratamentul chirurgical al fracturilor:

  1. Reducerea anatomică
  2. Fixare internă stabilă
  3. Respectul față de părțile moi și păstrarea rezervelor sanguine (4) Reabilitarea functională a membrelor afectate

Microchirurgia joacă un rol critic în abordarea reconstructivă și tratamentul complet al patologiei extremitătilor superioare. Nu există nicio subspecialitate ortopedică care să utilizeze mai mult microchirurgia decât chirurgia mâinii și a membrului superior, cu scopul de a atinge cea mai bună funcție posibilă și un rezultat estetic bun [59-63] Chirurgia mâinii este o subspecialitate a chirurgiei plastice în România, dar în activitatea zilnică a unei clinici de ortopedie se intelnesc cazuri de fracturi ale oaselor antebrațului distal, mâinii, tumori la acest nivel și nu în ultimul rând malformații congenitale. De accea, cele două discipline sunt indiscutabil legate [58].

Pentru a oferi pacienților un tratament complet al membrului superior și cele mai bune rezultate potențiale, un chirurg de mană trebuie să fie confortabil cu efectuarea microchirurgiei, sau de a lucra îndeaproape cu un microchirurg. În ciuda importanței microchirurgiei pentru îngrijirea totală a extremitătilor superioare, subspecializarea în domeniul chirurgiei mâinii nu prezintă un interes real pentru chirurgi, iar microchirurgia este în declin ca și practică obisnuită în acest domeniu

Bibliografie: Microchirurgie ortoplastică în tratamentul leziunilor complexe osoase şi de părţi moi ale membrelor, teza de doctorat Vilcioiu Iulian Daniel